1. Vă rog, ne puteți oferi o imagine de ansamblu asupra situației privind ideologia „identității de gen” din România? Și există multă conștientizare a acestui lucru în rândul publicului larg? (3-4 min)
2. Ce este feminismul radical, și de ce este practic necunoscut în România? (2-3 min)
3. Ne poți spune despre cartea ta, „7000 de ani de patriarhat... până în epoca radicală” (3-4 min)
4. Ce zici de munca ta ca om de știință feministă? Ne poți spune mai multe despre lupta ta împotriva neurosexismului și socio-biologiei, adică, despre misoginie în știință? (2-3 min)
5. Ne poți spune despre organizarea ta politică? Și ideile tale despre participarea democratică? (2-3 min)
Răspunsuri
1. România literară (geografic) este plasat în mijlocul Europei, si tot ce apare rau undeva in Europa sau in Occident ajunge aici foarte repede. Acest lucru nu este disponibil pentru nazism sau comunism, dar şi pentru cultul trans. Cultul trans este deja prezent aici, deşi nu foarte dezvoltat. Nu încă. Sunt persoane trans în România, Eu personal cunosc câteva. Și au fost descrise în cărți mai vechi (romane), au existat autori români care au scris despre persoanele trans la sfârșitul secolului XIXth secol. Am scris despre asta pe blogul meu in romana, dar și în noua mea carte de critici feministe, care va apărea foarte curând. Majoritatea feministelor, Mă refer la feministele din mediul academic, susține cultul trans. Majoritatea dintre ele sunt feministe liberale și sunt mândri de asta. Eu le numesc „femei în feminism” ca „femei în prostituție”. amintesc, unul dintre ei, când i-am vorbit despre un grup feminist radical pe care l-am creat, mi-a spus că nu vrea să se alăture acestui grup dacă este „transfobic”. S-a supărat când i-am spus de ce feministele radicale se simțeau amenințate de cultul trans. Este uimitor... astfel de așa-zise feministe sunt imune împotriva oricărui critic radical al acestui cult.
Dacă vrem să găsim o opoziție împotriva cultului trans, o găsim în partidele de dreapta sau în politicieni. Și avem astfel de lucruri... A existat o propunere politică pentru o lege prin care se interzice orice discuție despre gen în școli, universități, și peste tot în spațiul public. Prostia asta, o lege ciudată nu a trecut în parlament. Politicienilor de dreapta și tradiționali nu le pasă de femei și feminism, le pasă de tradiții și religie. Politicienii care se opun ideologiei trans se opun, de asemenea, căsătoriei gay, educația sexuală în școală și orice drept pentru minoritățile sexuale. Oamenii din România nu sunt religioși, ci pentru că religia a fost interzisă în timpul dictaturii comuniste, oamenii consideră biserica ca o forță de rezistență împotriva comunismului. Unii oameni urăsc comunismul atât de mult încât văd neomarxismul peste tot. Iar progresismul pare un semn al comunismului.
După cum știu, Sunt singura autoare care a scris despre cultul trans într-o manieră feministă. Am publicat câteva articole într-o mică revistă culturală numită „Egophobia”.
Nimeni nu vorbește despre ce a devenit sportul după cultul trans, când bărbații pot concura ca femei. Medalia de aur a unei gimnaste române a fost retrasă din cauza unui antiinflamator, Nurofen, iar acum acceptăm sportivii bărbați care concurează ca femei. Este de necrezut! Ce ar fi spus De Coubertain acum? Doar că femeile nu contează.
Din fericire, in Romania, încă putem critica cultul trans și aproape orice idei politice incorecte. Așa era înainte de război, când aici libertatea de exprimare a fost cruţată, unul dintre ultimele astfel de locuri din Europa. Dar am plătit pentru asta cu 40 ani de comunism.
2. Discuțiile despre feminismul radical sunt foarte amuzante, si nu numai in Romania. Când spun că sunt „un feminism radical”, unii oameni, în special bărbații, cred că sunt „radicalizat”, Feminismul se poate radicaliza, în felul în care sunt unii musulmani. Sigur, sunt feministe extremiste, dar nu am aflat niciodată ce este feminismul extremist. Majoritatea oamenilor nu știu ce este feminismul radical. Nu este vorba despre uciderea și distrugerea oamenilor, așa cum presupun majoritatea oamenilor. Când le-am spus că feminismul este cel care se opune cu adevărat patriarhatului, care vrea să distrugă patriarhia, nu reactioneaza prea mult. Majoritatea oamenilor nu știu ce este patriarhia. Ei cred că patriarhia sunt pur și simplu... bărbați. Și de aceea trebuie să înțelegem ce este patriarhia, de ce a apărut în istoria omenirii, ce condiții l-au favorizat și ce îi ajută să supraviețuiască.
Feminismul radical este feminismul anilor ’60-’70, feminismul care a luptat pentru salarizare egală, legile împotriva hărțuirii sexuale și a violenței domestice, Eu o numesc „violență patriarhală”. Acest feminism a scăzut în anii 80 și 90. Ayyan Hirsi Ali, într-una din cărțile ei, Nomad, își amintește prima dată când a intrat într-un think tank. I-au spus că de atunci nu au mai existat idei feministe noi. Nu sunt de acord cu această idee, Încerc să aduc idei noi în feminism.
În România problema este, ca in alte tari foste comuniste, există o pauză uriașă în mișcarea feministă (cât şi în mişcarea pentru drepturile omului) o pauză în istoria feministă de-a lungul mai mult decât 4 decenii. Contrar credinței generale, comunismul nu a sprijinit femeile, comunismul era foarte patriarhal, și consideră feminismul ca ceva „burghez”. Iar feministele academice din România sunt mândre că nu sunt radicale, după cum am văzut când una dintre ele lansa o carte de feminism liberal, sigur... Am vrut să creez un partid politic feminist radical în România și în 2016, când am încercat prima dată, nu am gasit 3 feministe radicale, numărul minim de membri pentru un partid. Apoi am întâlnit o mulțime de „feministe radicale” care au susținut cultul trans și au urât transfobia.
3. Cartea mea „7000 de ani” are o poveste foarte interesantă. Eu sunt om de știință, dar cred că cel mai important lucru pe care îl poate face o femeie în viața ei este lupta împotriva patriarhatului. Am fost feministă de când eram mică, de fapt, Am învățat cuvântul „feminist” al cărui sens este foarte transparent în limba română. Majoritatea oamenilor mi-au spus că cărțile cu un public mai larg, filme, romanele sunt cel mai bun mijloc de transmitere a culturii, în acest caz,, idei feministe. Această carte „7000 de ani de patriarhat” a apărut ca o colecție de eseuri pe care le-am publicat ca articole pe un blog în care încercam să promovez un roman feminist. Această carte, colecția de eseuri feministe, a fost acceptat de o editură din România. Am decis să public singur pe Amazon în engleză pentru un public mai mare și drepturi de autor mai mari.
Cea mai importantă provocare cu această carte a fost să fii prietenos, accesibil. Aveam fete și tinere în minte când am scris-o. Le este dedicată. Dar sunt om de știință și nu m-am ajutat să expun câteva idei originale despre originea sexului în evoluție, etologie și așa mai departe. Aceste analize sunt despre dominanța masculină la maimuțe, originea patriarhatului, sex vs. gen, noi strategii feministe, etc. Pe lângă ideile științifice, există câteva analize interculturale, criticii literari de romane, filme, etc., totul despre viața femeilor în patriarhat. Am avut în vedere și o adevărată revoluție feministă, o revoluție capabilă să schimbe totul, de la valori la instituții și societate. Femeile trebuie să se elibereze, pentru a afla cât de asupriți sunt. Avem un drum lung înainte ca să ne eliberăm, pentru a crea o societate pentru femei. Acum, încă trăim în patriarhat. Această carte a fost concepută și ca un fel de manifest.
4. În primul rând, legate de tema noastră, cultul trans este cea mai incredibilă prostie pe care am auzit-o vreodată. Nimeni nu o poate schimba cu adevărat pe ea sau pe sexul lui. Avem cromozomi sexuali în orice celulă. Castrarea nu este schimbarea de sex. Ca om de știință, de fapt, Am un doctorat în științe biomedicale și un master în neurobiologie, Lupt cât pot împotriva neurosexismului și socio-biologiei, dar nu numai. Oamenii nu înțeleg că există sexism în știință, mult sexism în natură. Există sexism, acel Broca cu ideile lui despre creierul feminin, uterul implicat în tulburări psihice (isterie) nu sunt doar istorie. Rasismul a fost „științific”, sexismul a fost „științific” și încă este. Acum, socio-biologie, așa-numita psihologie evoluționistă, de fapt un fel de darwinism social aplicat comportamentului animal și uman, poate fi numită teoria sexistă a evoluției. Dumnezeu a fost înlocuit de natură. Acum, rolurile de gen sunt naturale, nu impus de Dumnezeu. Potrivit unor autori de sex masculin, ca Dawkins, femeile sunt un fel de prostituate înnăscute care doresc să găsească parteneri dominanti capabili să le ajute să-și crească copiii. Femeile ar accepta poliginia și abuzul, ţinând cont de scopul lor superior, de răspândire a genelor lor. Autorii acestui gen de idei, ca Dawkins, care este zoolog, dar nu numai, să ia patriarhia de la sine înțeles, și nici măcar nu pun la îndoială existența patriarhatului. Ei nici măcar nu știu ce este patriarhia. Aceste idei sunt foarte periculoase pentru tineri. Și din păcate, au mare succes în unele grupuri, în special grupările atee şi umaniste.
Misoginia în știință, evoluție și domenii conexe precum etologia, este descris chiar și de cercetători și autori bărbați precum Frans de Waal. Acum, spune el, există o rezistenţă împotriva unei mai paşnice, model centrat pe femei al evoluției umane.
Avem nevoie de oameni de știință feminiști pentru a contracara asemenea idei toxice, pentru a oferi o nouă perspectivă asupra unor fenomene. Am tratat subiectul pseudoștiinței misogine în cartea mea „7000 de ani”. Am scris articole academice pentru a dezminți unele idei misogine. De asemenea, am creat câteva grupuri precum psihoterapia feministă și medicina feministă. Există o pagină de Facebook numită medicină feministă și o pagină. Și nu uitați, știința este o sursă bună de noi idei feministe...
5. Pentru că situația femeilor este cea mai importantă problemă politică și cea mai neglijată, Intenționez să creez un partid politic feminist radical european. Până acum, există un grup informal cu acest nume (Partidul politic feminist radical) unde încerc să reunesc feministele radicale din toată Europa. Astfel de petreceri sunt necesare și în alte locuri. Din păcate, feminismul radical este puțin cunoscut, majoritatea femeilor știu puțin despre feminism, nici măcar nu înțeleg ideile de bază. Nu există niciun sens feminist la majoritatea femeilor, ceea ce este foarte ciudat. Majoritatea bărbaților nu înțeleg nimic despre feminism și patriarhat. Dar nu le găsesc nicio scuză pentru această ignoranță și lipsă de empatie.
Tot ce ne trebuie sunt bani, trebuie să promovăm ideile feministe radicale, dar din pacate, majoritatea femeilor bogate nu sunt feministe. Și nu trebuie să uităm de cenzura feminismului radical în mass-media, mediul academic, etc.
Încerc să organizez evenimente noi pe grupurile și paginile mele pentru a promova unele idei. Astfel de evenimente sunt „nici eu”, referindu-se la lipsa de succes și dificultățile cu care se confruntă femeile în patriarhat și, mai recent,, Urăsc genul. Genul este problema din spatele oricărei parade a mândriei.